sombra


atit
16 decembrie 2009, 20:31
Filed under: Diverse

www.nishtepopandai.wordpress.com

Comentarii oprite


flippyflop
27 septembrie 2009, 17:15
Filed under: Personal | Etichete:
 doo piese de duminica asa.. ca mi’am ratacit ideea..




euroieftini..
18 septembrie 2009, 21:10
Filed under: Personal | Etichete:
aseara se discuta pe un oarecare chat cum sta treaba cu "aia de’a te simti european".. si era efident ca problema sa fie tratata asa, ca la medic, te doare?! eh! pe altii ii doare si mai si.. sau pe altii ii doare si mai si de durerea ta.. sau pe noi nu ne doare! adica.. ia muie! problema nu ar fi ca ves’doamne nush ce cacatsi de europeni nu ne respecta, or ca se pisha pe noi, or ca se simt mai europeni decit altii, problema ar fi ca insusi tsaranul de romin se caca pe el, la el, la altu si daca se poate la cit mai multsi. de alfel sintagma lui e asa "ramai cu ce bagi in gura si cu ce tragi in pula".. sa zici mersi ca te cunosc.
nu tin cont de statut, posibilitati, rasa, natie, sex si tot asa.. omu din start im displace daca’i crescut in oltenia, moldova si capitala.. triunghiu bermudelor. e qestie de mentalitate si disciplina .. nu mai vbesc de cultura si alte determinisme grele pt ficat. la fel im displac tots cei care put, care put peste masura, care put si nici ca’i intereseaza ca putoarea lor poate sa provoace homofobie .. da daca mai is si de culoare e si mai si.. ca problema alora colorati e alta. au pula mai mare decit in mod normal si d’aici se mai nashte o simtire.
cum e sa fii european? sa maninci paste or sarmale? porc sau oaie? sa bei bere dupa vin? sa’ts cada mutra din senin? cum e sa fii mai tsopirlan?


2012 la un bats aruncare..
21 august 2009, 4:02
Filed under: Personal | Etichete:
 si zici ca dupa nush cite luni sa rup tacerea, linistea.. doar asa pt ca traim intr’o lume frumoasa. mi’ash varsa stomacul daca n’ash tine prea mult la spaghetele pe care le’am cinat intr’o obisnuita graba mai ceva ca la festinele regale. careva se’ntreba qiar si’acu ce dracu se’ntimpla cu romanii.. nush ce rost ish are totush intrebarea, care probabil si’o fi pus’o si vlad acu sute de ani, dupa care totush i’a tras in adevaratu cuvint al tsepei si fara prea mult feedback, totush.. acu dupa atitea generatii care n’au varsat singe pt tsara, dupa atitea stirpe de hotsi care n’au mai platit nici o paguba.. e efident ca genetica ne’omoara. pe toti pensionarii care’odinioara se multumeau cu’n bilet la mare’n vacantele de vara, neajutorati ajunsi cu gindul doar sa piara. pe toti acesti invatati ce spun -sa nu mai platim dari la stat, sa ne’adunam si sa sqimbam jugu- pe ce? pe’o piatra de moara.. afaceristii de duzina si incompetenta lor si mai grozava, n’au invatat nimic din intselepciunea populara. au mai venit si altii cu pecetsile lor variate si dusi au fost la fel, o diferenta doar, pensie de demnitar in spate. ca da.. mie’m puteti spune ca n’am incredere in societate, in politica si contabilitate si asta pt ca’n privinta voastra mereu am dreptate. doar un cataclism grozav le’ar mai putea sqimba pe toate s’apoi’om mai vedea cu astia care’or ramanea. lumea se guverneaza doar in termenii autotalitarismului.. daca unde e o persoana apare o problema, inlatura persoana si problema dispare, daca pe linga altele si constiintsa e un lucru inventat de jidani, extermina’i sa nu cumva sa le treaca si alte inventii prin cap .. si totush altii mai spun ca nu exista victorii in istorie obtinute fara iubire. si io ma intreb ce diavol a fost invins vreodata cu iubire? ce netrebnic din carne si oase? si cita iubire tre sa pui in plicurile doctorilor pe paturile de spital? cita iubire? cita intelegere? compasiune? lumina? bai idiotilor!! cita vreme va veti mai sapa singuri gropi? nu stiti ca pina si treaba asta tre s’o faca cineva specializat si platit pt asta.. de n’ats avea oqi, ats da vina pe evolutsie, iar de i’ats avea desqisi..??gasiti voi o solutie??


15 martie 2009, 1:35
Filed under: Personal | Etichete:
 
 
 

 

Pas n doi

Cine sunt prin mine n parte?…
fiar turbat ce musc cu poft din carne

Cine esti tu n mine cetate?…
Nevroz ce-mi zdruncin tmpla,
vortex cromatic de clipe animate,
oglind strmbat ce-mprstie spectrul
pe piatra cioplita de sine pentru eternitate.


felicitari
14 martie 2009, 9:09
Filed under: Personal | Etichete:
 
 
 
en que sentido cambiara la vida?.. que no cambiara nunca para todos


6
12 martie 2009, 20:46
Filed under: Personal | Etichete:
Te treze?ti la un momentdat la o mas? rotund?, restrns?, cumva entuziasmat, printre b?trni sau cel pu?in asta e impresia. Senza?ionalul fapt de a fi ntre oameni mari, de a asculta si de a savura o bere, de?i nu era nici locul nici timpul. In alt moment, te treze?ti ntr-o discutie si ?i ncepi pledoaria. Si firesc, ncepi cu pronumele att de nepersonal "eu" ?i evident, survine ntrebarea arogant? a omului ?tiutor -ce n?elegi prin eu?- Ai spus si tu, eu, nu-i asa? Acum ntregul univers s-a oprit din func?iune ?i e atent la tine. Ce nseamn? eu?
Nici acum nu-mi aduc aminte ce importan?? avea acest eu si probabil deoarece era eul nepotrivit la locul nepotrivit sau doar s-a abuzat de el atunci cnd masa rotund?, restrns?, nu p?rea cea a cavalerilor lui Arthur. Oricum, o lec?ie proast? din care nu a r?mas nimic. Au mai fost ?i altele cu acela?i rezultat, pn? cnd s-a pierdut interesul, s-a conturat o imagine ?i s-a disipat o iluzie ?i la urma urmei, dezam?gire.
Nu cred pe nimeni care vine ?i mi spune c? nu a avut dezam?giri sau c? nu are ?i dac? nu se a?teapt? la ele, cu att mai r?u. In acele clipe mi doream s? fiu cineva, pentru a putea sc?pa de arogan?a comesenilor ?i eventual a fura ceva. Trziu am realizat c? eram prea mult chiar si pentru to?i la un loc. Si clipele trec ?i se duc att de departe. Acum mi dau seama c? am mb?trnit ?i mi-e greu s? recunosc. A? vrea s? nu fie a?a. Am pierdut acea vigoare, acea energie, acea dorin?? de a nv??a ceva, de a deveni cineva. Toate sunt att de lipsite de importan??… Acel eu, ntr-adev?r n-avea  importan??.
Egocentrismul de care am fost acuzat ?i probabil sunt acuzat n continuare e singurul mecanism pragmatic de interpretare, ce poate din nefericire este ?i singurul util. Spun doar poate, c?ci la fel de con?tient sunt ?i de alte mecanisme, forme si viziuni, personale si impersonale. Pn? la urm?, dac? mie mi e bine n pielea mea ?i n felul meu, de un altul m? ndoiesc. Ins? fiecare are dreptul s? aleag? s? fie, s? ?tie, s? doreasc? si s? poat?, n propriul fel. Incerc s? sar peste viziuni generale ?i s? conchid faptul c?, timpul trecut e att de trecut nct nu mai poate fi retr?it, sim?it, a?a cum iasomia mereu va mirosi a iasomie ?i ?i va p?stra intensitatea, doar c? eu uit ntia ei arom?. Am mb?trnit n a?a fel nct clipele se petrec mai mult n ntre timp, iar acolo se pierd ca ntr-o gaur? neagr? ?i a?a toate ?i pierd importan?a. Sunt scntei ce nu pot aduce lumina acolo unde s-a n?scut ntunericul. Intre timp, eul nu are importan??, eul e repudiat. Asta nseamn? c? sunt mai bun dect mine? Cu siguran?? c? nu… ?i din cnd n cnd ncerc s? m? ntorc dar e prea trziu. Att de trecut ?i de trziu nct mi-am devenit inaccesibil. Tu ce n?elegi cnd spui -eu-? Ce pretinzi? Stii c? vine un moment in care nu mai are importan??? si nu c? ar fi avut s? aib?. Probabil nu ai n?eles. Probabil nu te-ai ntrebat prea multe niciodat?. Probabil ai s? sfr?e?ti f?r? s? ?tii vreodat?, c? nu ai ?ansa s? tr?iesti prezentul, a?a cum afirma poetul -acum e nc? mine-…  iar mine n-a mai fost, c?ci nu-mi aduc aminte.


tum tum
11 martie 2009, 22:03
Filed under: Personal | Etichete:
 
 
reelax.. nu rata momentu inoportun d’ats epuiza ineptsiile! mai lasa si pe altsii..
p.s. e doar o remarca.. nedesprinsa din biblie , coran , baglavale ghitta si tot asa


10 martie 2009, 20:35
Filed under: Personal | Etichete:

Trei zile la malul mrii 

Trim, iubim, murim,
aceeasi soart pentru fiecare,
dar pn-n ultima suflare
suntem nebuni dup destin.

Trei zile pe un mal de mare
surziti de val, orbiti de soare,
totul pare nimic din ntmplare
si ne urm pe noi,
cci nu putem ur pe fiecare.
Frumoas mai presus de orice floare
plpnd, a sufletului alinare
existi pentru-a iubi, dar ce oroare,
cci esti zdrobit, mereu clcat n picioare.
Si astfel ne-ntrebm plini de mirare:
de unde-i rul si ce-i viata oare?
ste trei lacrimi reci de cltoare
vrsate pe nisipul unui mal de mare.
Tnjim, ndjduim, gresim,
o lupt pentru fiecare
si pn-n ultima suflare
suntem robiti de-acest delir.


3
9 martie 2009, 15:22
Filed under: Personal | Etichete:
           Intr-un moment de luciditate am condamnat umanitatea… precum Sodoma ?i Gomorra , de?i nu am creat-o eu.
Umbrele, str?inii, mincino?ii, to?i att de aparte ?i att de asemenea cnd e vorba de ego, de temeri si de erori. Rasa ipocrit?! Asta ne e caracteristica universal valabil?, iar atunci cnd unul nceteaz? pentru o clip? a mai juca rolul ipocritului, devine patetic. Sinceritatea pare patetic?, inspir? mil?, dezgust, rareori n?elegere sau compasiune. Si poate pentru c? fiecare se simte mai comod n propria sinceritate, n ipocrizie ?i nu are nevoie de altceva. Zi de zi ncerc?m s? supravie?uim imaginii pe care ne-o cre?m, pe care ne-o dorim ntr-un moment sau n altul mai mult sau mai pu?in important n realitate. In realitate, noi nu percepem implica?iile ac?iunilor noastre. In realitate, suntem ghida?i de dorin?e, de necesit??i, de planuri ?i de a?tept?ri. Asta e tot ce vrem ?i ne place s? vedem. Ideile, dorin?ele ?i a?tept?rile noastre s? devin? realitate. Suntem to?i n c?utarea fericirii, ns? ?irul dorin?elor ?i a?tept?rilor e nesfr?it, asemenea fericirii. Trebuie ca suferin?ele si deziluziile s? se instaleze n ego-urile noastre pentru a percepe realitatea. Pentru a n?elege c? mereu, cu fiecare clip?, cu fiecare gnd, dorin?? sau a?teptare, ne ndep?rt?m de realitate, de adev?r, de sinceritate ?i ne afund?m n ipocrizie, creznd c? suntem pe drumul cel bun. Cu trecerea timpului ne d?m seama de asta, ne transform?m n persoane mature. Asta nseamn? maturitate, a percepe ipocrizia ta, a celorlal?i ?i a zmbi placid uneori, a se ntrista alteori, a se consola ?i tot a?a… a juca roluri. Acas? e nevoie de un martor care s? suporte toate acestea ?i n afar? de  asta, s? nu sufere de aceea?i boal?, s? nu fie precum noi. E insuportabil s? vezi e?ecul celuilalt, pe care se presupune c? l iubim, ns? mai mult de att este a vedea e?ecul t?u n ochii celuilalt ?i respingerea acestuia. Fiecare decep?ie, fiecare iluzie spulberat? este asemenea unui pumnal nfipt n coaste, n grumaz, n centrul emo?iilor. Fiecare trezire la adev?r e jalnic?, pentru c? totul ncepe cu o minciun?. Str?mo?ii au procreat din dorin?? ?i instinct, apoi rasa a evoluat ?i a zis c? ?i-o pune din dorin?? ?i iubire, a?a nct, instinctului i s-a conferit un rol prea dificil, pe care nu l poate ndeplini pn? la cap?t. Din compasiune s-a n?scut iubirea. Din pasiune s-a n?scut dorin?a ?i viitorul. Un viitor plin de compasiune este ns? unul patetic, care nu va exista dect ca eroare, ca excep?ie sau contrast necesar. Lumea accept? mai degrab? compromisul ?i ipocrizia dect sinceritatea ?i compasiunea. Pur ?i simplu, sunt doi termeni fatali. Sinceritatea ?i compasiunea sunt scantei, sunt sl?biciuni ale ego-ului de scurt? durat?, de?i, poate de mare intensitate, pentru care la  fel, poate, se sting in graba. Ne privim, ne dorim, ne min?im ?i ne a?tept?m ca totul s? mearg? bine. S? se mplineasc? ceea ce de la nceput a fost o minciun?, poate deloc r?u inten?ionat?, ci instinctual?. Putem jura iubire ?i totu?i s? o c?lc?m n picioare n chestiune de secunde. Inceputul e mai dificil n orice ac?iune, apoi obi?nuin?a marcheaz? vie?ile  noastre invizibile, mizerabile ?i ipocrite. Doare ?i minciuna ?i adev?rul, ns? singuratatea nu a salvat specia, evolu?ia ?i alte bla-bla-uri care afirma cu oarece aura sapientiala ca a evolua inseamna a distruge. Poate c? familia a fost cea mai bun? idee ce i-a venit omului. Poate acum nu mai e la mod? si poate se va g?si ceva mai bun, o alt? metod? de a nl?tura sentimentele de culpabilitate, de a conferi o libertate ct mai mare. Ins? ego-urile r?man acelea?i, precum celebra zicala -lupul ?i schimb? p?rul, dar n?ravul ba-. Vreau s? ?tiu cum se explic? dou? lucruri, a fi capabil de a se arunca n gol pentru cel?lalt din iubire, iar apoi a n?ela, a tr?da jur?minte, a decep?iona ?i a recunoa?te cu o sinceritate ipocrit?, tot din iubire. Care ar fi morala?
          A dori alt trup, a satisface acea dorin??, a pl?cea, a dori mai mult, a crede c? iube?ti… ?i ulterior a recunoa?te celuilalt -m-am indr?gostit de alt EU, ne vedem de un anotimp si mi pare r?u… ?i spun deoarece tin la tine ?i nu te pot min?i-. In  concluzie, nu te pot min?i la infinit, cnd nu mai am nevoie de tine. Devin sincer ?i te fac s? vrei s? nu m? fi cunoscut. Cnd sunt s?tul, agasat de prezen?a ta, atunci cnd respira?ia ta pe mine m? sufoc? ?i c?ldura trupului t?u mi scurtcircuiteaz? sinapsele, atunci imi devii insuportabil?, desi, erai o prezen?? cndva adorat?… Atunci se recurge la adev?r sau chiar minciun?, prea pu?in import? din moment ce scopul e acela?i. Vreau s? v?d lumina zilei f?r? s? privesc chipul t?u. E trist… cine ar fi crezut? ins? nu putem fi sinceri si cu noi n?ine si cu cel?lalt. Nu avem ncredere n noi insine ?i nici n cel?lalt. Micile sincerit??i ?i ncrederea aparent? acoper? o structur? emo?ional? instabil?, patetic? si ipocrit?. Se ascunde un EU de care m? tem, de care m? ru?inez si de care nu vreau s? se ?tie. De ce ?i pentru ce, este  nesemnificativ. Ne fandosim cu polite?uri ?i zmbete largi de dragul unor minciuni confortabile, nicidecum adev?ruri, pentru a nu zdruncina acel EU epileptic. 
            A privi un chip care te dezbrac? din priviri, care te face s? zmbe?ti timid, s? pleci capul o clip? pentru a te aduna ?i a r?spunde ncrez?tor chem?rii este ntr-adev?r ceva pl?cut, ceva emo?ionant, ns? cumva, cndva, acel chip va nceta din neputinta, a stimula natura noastra consumatoare de inedit. Asta a fost tot. Un -bun? str?ine!…- urmat de bla-bla-uri pentru a putea fi sinceri intr-un final. Atat a fost tot. EU epileptic, mincinos patologic, ipocrit nn?scut, pur ?i simplu nu are sens s? ncerci s? ndrep?i lucrurile si s? te sim?i culpabil. Asta e?ti, atat e?ti, zmbe?te! Mine se va g?si alt ipocrit  mai mare dect tine.



Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X